Propolisul – antibiotic natural

Produs apaținând stupului, propolisul este o substanță cu consistență vâscoasă folosită de albine drept ciment, chit și lac. Servește, de pildă, la construirea barierelor de apărare, mai ales la intrarea în stup, pentru a-l proteja de vizitatori nedoriți și de intemperii. De la aeastă funcție își trage numele. În greacă, propolis înseamnă ceea ce este înaintea (pro) orașului (polis), subînțelegându-se aici ”orașul albinelor”.

Propolisul este utilizat de albine și pentru a astupa crăpăturile și fisurile, pentru a repara și consolida fagurii slăbiți și pentru a lăcui suprafețele interioare ale stupului. Lăcuirea este făcută pentru a elimina orice asperitate, dar și pentru a dezinfecta stupul. Această nevoie de curățenie este ușor de înțeles atunci când știm că în spațiul restrâns al unui stup trăiesc 40 000- 50 000 de albine; că în cursul verii ele sunt în contact permanen cu exteriorul (deci probabilitatea de a aduce microbi este foarte mare); iarna, dimpotrivă, trăiesc în promiscuitate, unele lângă altele.

Proveniență

Propolisul este produs pe bază de substanțe rășinoase, vâscoase și balsamaice culese de pe mugurii și scoarțele copacilor (în special conifere și plopi), substanțe care sunt apoi transformare de către albine prin adăugarea propriilor secreții. În funcție de proveniență, propolisul capătă o culoare care merge de la galben deschis până la brun închis. Are un gust ușor acru și amar, iar mirosul este dulceag și plăcut. Este adunat de către albinele lucrătoare primăvara și toamna, când culesul nectarului din flori nu le ocupă tot timpul. Albinele îl transportă în coșulețele de la picioarele lor posterioare, așa cum fac și cu polenul. Fiecare stup produce 100-200 de grame de propolis pe an.

Proprietăți

Proprietățile dezinfectante ale propolisului sunt cunoscute de mii de ani. Ele erau valorificate în Egipt și în Grecia antică. Aristotel îl menționează, considerându-l ”un leac pentru afecțiunile pielii, pentru răni și supurații”. La Roma, Pliniu cel Bătrân vorbește despre eficiența sa în cazul ulcerelor, abceselor și furunculelor incurabile. Pe la 1900, notorietaea sa a atins apogeul în timpul războiului burilor, în Africa de Sud, datorită puterii sale de-a dreptul excepționale de a dezinfecta și cicatriza plăgile soldaților implicați în conflict. De atunci, odată cu revirimentul medicinii naturiste, folosirea lui s-a extins.

Beneficii și contraindicații

Principalele substanțe antibiotice din propolis sunt acidul benzoic, ferulic și cafeic, galangina, pinocembrina și pinobanksina. Ele sunt eficiente împotriva:

  • Bacteriilor: stafilococi, streptococi, salmonele, Proteus vulgaris, Escherichia coli B(colibacil);
  • Virusurilor: gripale, herpetic;
  • Ciupercilor și levurilor: În special Candida albicans;
  • Paraziților: de pildă Trichomonas (vaginite, uretrite).

Propolisul este eficient față de cele patru feluri de microbi, dar efectul său este mai puternic asupra bacteriilor.

Utilizare

Pentru uzul său terapeutic, propolisul se prezintă sub trei forme principale:

  • O pastă sau granulele masticabile;
  • O pudră închisă în capsule;
  • O tinctură alcoolică.

Pasta și granulele sunt recomandate în infecțiile caivtății bucale, gâtului, și căilor respiratorii superioare (nas, sinusuri…). Mestecarea lor îndelungată – până la dizolvare și înghițire – face ca principiile sale active să fie mai mult timp în contact cu sediul infecției decât în cazul în care propolisul este înghițit direct. Sfera ORL și căile respiratorii superioare reprezintă de altfel zonele de acțiune predilecte ale propolisului.

Capsulele și tincturile sunt mai degrabă recomandate pentru infecțiile căilor digestive și urinare, chiar dacă pentru tratarea acestor maladii pot fi folosite și granulele masticabile. În acest caz insă se recomandă înghițirea granulelor fără a fi mestecate.

Propolisul nu are contraindicații. Cel mult, atunci când este mestecat, poate lăsa o ușoară senzațtie de arsură în cavitatea bucală și poate provoca o mică diaree la persoanele foarte sensibile.

Posologie

  • Uz intern: 3g de pastă sau granule pe zi, împărțite în 2 sau 3 doze, la distanță de mese (posologia extractelor alcoolice variază în funcție de fabricant). Propolisul dă rezultate rapid. Aproximativ 20g sunt în general suficiente pentru tratament. Dacă nu apare nici o ameliorare în câteva zile, nu trebuie insistat, ci trebuie schimbat natibioticul natural.
  • Uz extern: se aplică de 2 până la 3 ori pe zi una din diferitele creme sau pomezi pe bază de propolis, comercializate în magazinele specializate.

 

Sursa:

”Alternative naturale la antibiotice”, autor Christopher Vasey.

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *